Dezvoltare personală

Mai bine să te simți ridicol pentru ce-ai făcut, decât să regreți că nici măcar n-ai încercat

Poate ai o idee să creezi ceva minunat. Doar gândul la asta îți dă aripi. Dar pentru un motiv sau altul, nu reușești niciodată să te-apuci de proiectul ăsta. N-ai timp, întotdeauna altceva-i mai important, altceva trebuie făcut mai întâi.

Îți sună cunoscut? Dacă da, s-ar putea ca motivul să fie cu totul altul, și anume, teama de reușită.

Asta mi s-a întâmplat mie când am vrut să scriu o carte. Aveam nevoie să scriu cartea asta, aveam nevoie să-mpărtășesc ce-am învățat.

Am trecut prin niște greutăți mari cu câinele nostru Bono. Când l-am luat, nu știam la ce mă-nscriu și nu l-am educat bine de la-nceput. Când avea șase luni, a-nceput să-i fie frică de tot ce mișcă, chiar și la distanță. Până ne-am dat noi seama ce se-ntâmplă, problema s-a înrăutățit așa de mult, încât nici nu puteam să mergem cu el la plimbare. Lătra și se zmucea-n lesă, sărea la noi în brațe să ne dea grămadă – și are 45 de kile.

Dup-aia dă-i chin cu educația. Am citit toate cărțile despre câini care mi-au picat în mână, zeci de cărți. Am luat o grămadă de cursuri online de la cei mai mari educatori canini. Am făcut mii de ședințe de antrenament cu Bono, iar eforturile noastre au primit răsplată. Acum câteva luni ne-au acceptat la o școală de câini, slavă Domnului, și de-atunci progresul a trecut la o viteză superioară.

Lucrurile se petrec din ce în ce mai bine cu Bono, am făcut chiar și câteva plimbări de grup cu mai mulți câini și stăpânii lor. Acum vine după noi de fiecare dată când suspectează că vrem să ieșim din casă, nu cumva să mergem la școala de căței fără el. Mai avem drum de făcut, dar am reușit deja mai mult decât visam.

Toate astea-s bune și frumoase, dar nu-i doresc nimănui să treacă prin ce-am trecut noi. Ar fi putut să fie așa de simplu dac-aș fi știut atunci ce știu acum. Mi-aș fi dorit să existe cartea asta pe care-am scris-o când l-am luat pe Bono.

După cum vezi, aveam o motivație puternică să scriu cartea asta. Cu toate astea, tot îmi găseam scuze să nu scriu. Mă așezam la computer și după două minute, ba mi-era foame, ba mi-era sete, ba îmi aduceam aminte că tre’ să fac nu știu ce hârțogăraie de urgență.

Cred că-ți dai bine seama că-n realitate muream de frică.

Mi-era teamă și c-o s-o scriu și dup-aia o să mă simt ridicolă. Că toată lumea o să râdă de mine și-o să zică, „Da’ cine te crezi tu don’șoară să scrii o carte?” Sau, „Vai, da’ ce rușine! Uitați-vă la cartea asta, parcă zici că-i scrisă de un copil de grădiniță. Ditamai femeia!”

Și-n același timp mi-era teamă că dacă n-o scriu, o să regret că nici măcar n-am încercat. Că-ntr-o zi o să mor, și-n ziua aia o să ma simt ridicol că n-am scris-o, dar o să fie prea târziu.

Având în vedere că indiferent cum, riscam să ma simt ridicolă, mi-am zis, „Nu-i mai bine să mă simt ridicolă pentru ce-am făcut, decât să regret că nici măcar n-am încercat?”

Așadar am luat măsurile necesare. Am decis să scriu timp de cel puțin o oră în fiecare zi, fără excepții. Să notez progresul, să știu câte cuvinte am scris zilnic și cât mai am până termin.

Înainte de fiecare ședință de scris, m-am asigurat că n-am nici o scuză să mă ridic de pe scaun până sună timerul. Adică apa, papa, pipi, caca, nu Facebook, nu cercetări pe Internet, nu notificații pe telefon, nimic în afară de niște dicționare.

Și după fiecare ședință, măsurarea și notatul progresului, o bucățică de ciocolată și dansul succesului. Care la mine e pe cântecul lui Cardi B, I Like It Like That.

După câteva zile de disciplină am început să văd roadele. În primul rând, în fiecare zi, abia așteptam să mă așez la birou să scriu. E minunat să știi că faci pur și simpu ce-ai de făcut, că n-ar trebui să faci nimic altceva în momentul ăla. E o pace interioară și-o bucurie deplină, ca-ntr-o rugăciune de muțumire sau o meditație.

Și-apoi e bucuria progresului. Să vezi liniuța graficului cum urcă și urcă și se apropie din ce-n ce mai mult de punctul culminant.

Și când am terminat, n-a râs nimeni de mine. Ăsta-i motivul pentru care m-am temut atâta?

Mă bucurc c-ai citit până aici 🎉 și-ți mulțumesc mult.

Ai cumva o prietenă (sau un prieten) care vrea să creeze ceva minunat dar n-are niciodată timp? Atunci trimite-i articolul ăsta, s-ar putea s-o ajute.

Iar tu, ce vrei să creezi? Dacă te-mpiedică ceva, ce anume? Spune-mi te rog în comentarii, abia aștept să aflu ce pui la cale.

xoxo,

Alexandra.

ceas cu 25 de ore
Dezvoltare personală

Cum să câștigi o oră-n plus în fiecare zi?

Ți-ai dorit vreodată ca ziua să aibă 25 de ore? Sau 30, sau chiar 48 de ore?

În timp ce mă spălam pe dinți în dimineața asta, îl ascultam pe Zig Ziglar în „Cum Să-ți Construiești O Imagine Sănătoasă De Sine” (titlu original „Building a Healthy Self-Image”). Și zicea el cum câteodată suntem atât de eficiente în ce facem, încât câștigăm o grămadă de timp. Dar cum se face că uneori suntem foarte eficiente?

Înseamnă oare să-i dai bice? Înseamnă oare „Haide, haide, grăbește-te!”? Nu, chiar deloc. De altfel, graba calcă-n gropi și-și rupe cracii. Dar atunci ce-nseamnă?

Când nu prea știi încotro s-o iei, când n-ai o idee clară despre ce rezultat aștepți, se traduce-n acțiunile tale. Eziți, te codești, ocolești. Și pierzi timp.

Când știi exact unde vrei s-ajungi, când ți-e clar ce trebuie să faci, atunci ai o altă energie. Ești sigură pe tine. Te miști eificent dar calm, cu precizie, ușurință și control, ca un agent 007 🕵️‍♀️. Atunci câștigi 5 minute pe-aici, un sfert de oră pe dincolo. Încât, până la sfârșitul zilei, ai câștigat o oră întreagă.

O oră întreagă! Asta-nseamnă aproape că ziua ta are 25 de ore 😁 O oră pe zi, dacă luăm în calcul doar zilele lucrătoare, asta-nseamnă 5 ore pe săptămână. Sunt 52 de săptămâni într-un an. Înmulțit cu 5, fac 260 de ore pe an. Dac-o zi are 8 ore de lucru, asta-nseamnă 260 împărțit la 8. Adică 32 de zile de lucru în plus pe an.

32 de zile de lucru, care sunt ale tale. Imaginează-ți tot ce poți să faci cu tot timpul ăsta care e numai și numai al tău! Să scrii o carte, să-nveți să cânți la chitară, să-l petreci cu cei dragi, să faci Yoga, să te relaxezi, să te duci la sală sau să alergi, să cultivi o mică grădină, să iei lecții de dans, să-nveți marketing… Posibilitățile sunt nemărginite 🤩

Deci, să recapitulăm. Clarifică-ți ce vrei să faci cu ziua ta. Fă-ți un plan dimineața, sau în seara de dinainte. Execută-ți planul, cu calm și precizie. Bucură-te de timpul pe care l-ai câștigat. Ta daaaa!

 

Acum, mi-ar plăcea să aflu de la tine, tu ce-ai face dac-ai avea o oră-n plus în fiecare zi? Cum ai folosi-o? Răspunde-mi în comentarii, aici mai jos.

 

Ți-a plăcut articolul ăsta? Dacă da, atunci împărtășește-l cu prietenele tale.

De asemenea, înscrie-te pe lista mea de e-mailuri ca să știi când am publicat un nou articol.

 

xoxo,

Alexandra.

 

 

 

 

 

Dezvoltare personală

Gestiunea timpului ba da, ba nu

Voiam să scriu azi despre ceva ce-am citit în „Sesiuni de apris focul: un ghid spiritual și practic ca să creezi succesul așa cum vrei tu” de Danielle Laporte (titlu original „Fire Starter Sessions: a soulful + practical guide to creating succes”).

Când zic citit, în cazul ăsta, vreau să zic ascultat. Pentru că-mi place s-ascult cărți audio în timp ce fac altceva, cum ar fi în timp ce vopsesc în alb ușa de la baie. Câteodată n-ascult nimic, îmi ascult doar propriile gânduri. Și asta e util, dar la un moment dat, când mă satur de ele, îmi pun o carte audio pe telefon. Am Scribd, și am și Audible.

Să revenim la subiect, cartea lui Danielle. Deci în cartea asta, explică ea niște exerciții, care te ajută să te descoperi. Sau să-ți aduci aminte de ce vrei în viață, dacă la un moment dat știai. Să pricepi cam ce înseamnă pentru tine succesul. Să-ți pui singură întrebări pe care poate nu te-ai gândit niciodată să ți le pui. Te ajută să reaprinzi autenticitatea din tine.

Este într-adevăr un ghid, pentru că explică niște chestii din experiența ei și din cărțile idolilor ei. Și o carte de exerciții, pentru că tre să-ți răspunzi la multe întrebări. În fine, am asculat carte asta toată ziua. Mi-a plăcut, și ți-o recomand. E o carte care mă inspiră.

Din toată cartea, însă, a rămas o chestie pe care n-am înțeles-o. Gestiunea timpului. Zice că toate sistemele de gestiune a timpului ne fac sclavi ai timpului. Zice:

„Este vorba despre ce te susține și despre ce te epuizează.”

Mai departe compară tipurile de sisteme de gestiune a timpului cu dietele de slăbit. Zice:

„Tot ce punem pe calendar trebuie să fie evaluat pentru valoare sa nutrițională. Întrebarea ghid devine: Mă susține sau mă epuizează asta?”.

Zice că da, avem nevoie de regimuri de timp. La fel cum avem nevoie de obiceiuri alimentare sănătoase. Și ea folosește unele sisteme de gestiune a timpului. De exemplu, își face loturi de același tip de activități. Și are priorități cheie pentru că-i place să realizeze o grămadă. După care explică:

 „Este relația mea cu toate metodologiile astea de gestiune a timpului, care face toată diferența în psihicul meu, și deci în calitatea a ceea ce fac. Am schimbat cum și de ce folosesc unelte de productivitate. Am două categorii de timp: timp tiran și timp putere. Timpul tiran este propulsat de cantitate. Folosește sistemele de gestiune a timpului ca să faci multe multe chestii. Unde timpul putere este focalizat pe calitate. Folosește sistemele de gestiune a timpului ca să creeze spațiu și libertate. Care dup-aia îti permite să faci lucruri mai substanțiale, care au mai mult sens. Timpul tiran este competitiv. Compară productivitatea ta cu cât de productivi sunt toți ceilalți. Timpul putere este autoreferențial. Ce contează e ce faci tu. În timpul tiran, timpul este șeful. Timpul liber e ceva care-l câștigi și ți se distribuie. Cu timpul putere, tu ești șeful. Lucrurile trebuie să-ți câștige timpul și atenția. Tu ești distribuitorul de timp. Timpul tiran este tranzacțional. Pui timp, iei timp. Timpul putere este relațional. Dacă ești prezent, atunci se petrece un dat și un primit simultan. Timpul tiran este logic. Timpul se măsoară doar cu ceasul. Timpul putere este magic. Timpul poate fi mărit și micșorat prin energie. Doar cu intenție pură, poți să creezi munca unei zile într-o oră, poți să te odihnești într-un moment de contemplație cât într-o oră, și poți să faci să se întâple lucruri mari foarte repede. Când îți este clar ce activează bucuria din tine, gestiunea timpului devine un mijloc de autoexpresie, nu de autojandarmerie; și să-ți faci timp devine un act de servire, ca să poți să-ți dai maximul celor din jurul tău. Totul depinde de modul în care abordezi relația ta cu timpul. Ca un soldat, sau ca un dansator, ca docil sau ca vizionar, timpul este aici să te servească.”

Ok, ce? Adică, folosește totuși sisteme de gestiune a timpului, dar… într-un fel mai de nefel? Într-un fel mai…spiritual? Ok, e foarte artistic ce zice ea. Dar nu-i pe înțeles. Gestiunea timpului este una din chestiile cele mai grele cu care fac față. Și poate și tu. Și Danielle, care este o tipă foarte tare, ne zice doar atâta? Deci, femeia asta a lucrat la Washington, la serviciile screte. A făcut mai multe companii cu care a câștigat sute de mii de dolari. A invitat-o și Oprah la ea. Este o tipă tare, clar. Și ca să faci ce-a făcut ea, tre să știi un lucru sau două despre gestiunea timpului. Dar paragraful ăsta m-a lăsat să mă uit ca milogu-n traistă.

 

Ție ți se pare clar? Poate tu vezi ceva care eu nu văd aici. Spune-mi părerea ta aici mai jos, în comentarii. Și invită-ți și prietenele să-și dea cu părerea. Poate împreună ne luminăm.

 

xoxo,

Alexandra.

 

P.S.: Țin să-ți zic că nu sunt afiliată nici cu Scribd, nici Audible. Dar sunt foarte entuziasmată de serviciile lor, mai ales de Scribd. Și cred că mai târziu o să mă afiliez la ei, fiindcă sunt o companie super. Pentru doar $8,99 pe lună, pe Scribd, ai acces la TOATE cărțile, cărțile audio, ziarele și documentele din librăria lor. Și au toate subiectele la dispoziție, orice te interesează. N-au toate cărțile din lume, dar au foarte multe, și foarte multe recente. Împarte $8,99 la numărul de zile dintr-o lună. Vine $0,29 pe zi, ca să ai acces ilimitat la cunoștințe. Până și-o cafea costă cel puțin $1,00.

Pe Scribd, pot să-ți trimit două luni gratuite dacă n-ai avut niciodată cont la ei. Nu știu precis la câte persoane pot să fac invitație, fiindcă nu scrie-n contul meu nimic despre asta. Zice doar să-mi invit prietenii pe Scribd și-or să primească două luni gratuite. Așadar, dacă le vrei, zi-mi în comentariu aici mai jos.