Afaceri

Să dezactivez sau nu comentariile? Aceasta-i întrebarea.

M-am tot gândit. Stil Seth Godin sau stil Marie Forleo? Seth Godin are comentariile dezactivate, iar Marie Foleo te încurajează să scrii comentarii elaborate pe blogul ei. Îi admir pe amândoi, dar care dintre stiluri mi se potrivește?

Până la urmă am decis să dezactivez comentariile. Dacă le las active, știu c-am să vreau să răspund la toate. Și-am să vreau să răspund bine și-n așa fel încât să nu supăr pe nimeni. Marie Forleo are o echipă care se ocupă să modereze toată chestia asta și care formulează răspunsuri bine gândite pentru fiecare comentator. Eu n-am așa ceva deocamdată. Sunt un soloprenor.

Dacă vreau să mă țin de scris în fiecare zi, fie și numai 50 sau 100 de cuvinte, trebuie să mă abțin de la comentarii.

Să știi însă că mă interesează părerea ta. Deci dacă vrei să răspunzi la vreun articol de pe blogul meu, răspunde-mi scriind un articol pe blogul tău. E de-ajuns să adaugi în el un link spre articolul meu și primesc notificație de la WordPress.

Afaceri

Cum să-ți ameliorezi vizibilitatea pe Google

Luna trecută am încercat un job de vânzătoare prin telefon. Pentru că marii oameni de afaceri, precum Robert Kiyosaki recomandă să înveți să vinzi dacă vrei să ai succes în afaceri.

Așa zis, așa făcut. În fine, mi-am dat demisia, mai trebuie să ma duc azi și mâine și gata. Îți povestesc în alt articol toată tărășenia.

Ce voiam să zic este că, ducându-mă la serviciul ăsta, am învățat o chestie interesantă, pe care o știam deja. Pot să zic că, de fapt, mi s-a confirmat, mai degrabă?

Chestia este: lui Google îi place să scrii în fiecare zi pe saitul tău. Nu știu precis cum măsoară calitatea, cât de mult trebuie să scrii, etcetera etcetera. Cert este că, cu cât ești mai regulară (oare este un cuvânt, regulară?) în programul tău de publicare pe sait, cu atât apari mai sus în rezultatele de căutare pe Google în domeniul tău.

Așadar, îmi fac plăcerea să scriu de-acum înainte în fiecare zi câte ceva pe saitul lui Bono (câinele meu), unde am cartea la vânzare. Vreau să spun și pe saitul ăsta, dar nu bag mâna-n foc.

Uite, de exemplu, blogul lui Seth Godin, unul din cei mai mari marketeri din zilele noastre. Omul ăsta scrie în ficare zi ceva, cât de puțin. Uneori sunt 100 de cuvinte, alteori 400. Dar în fiecare zi scrie ceva pe blogul lui. Admirabil.

Crezi că poți să scrii în fiecare zi ceva legat de domeniul tău? 100 de cuvinte?

Provocare: lasă-mi un comentariu de 100 de cuvinte, doar ca să vezi că 100 de cuvinte nu-i așa de greu. Zi-mi, de exemplu, despre ce este blogul tău, sau ce te pasionează în viață? Ți-am zis cât de mult apreciez de câte ori îmi scrii un comentariu? Îmi iluminează ziua, nu exagerez.

Afaceri

Una din primele mele experiențe cu reclamele Facebook

Am mai testat un pic reclame pe Facebook pentru cartea mea. Deocamdată nici o vânzare, doar câteva persoane au dat Like paginii. Uite aici pagina dacă vrei să vezi. E în engleză, dar cred că în zilele noastre, saitul îți traduce automat. Plus de asta, în România se vorbește și engleza, nu? 😀

Asta m-a întrebat într-o zi o doamnă în Belgia. Fiindcă toți românii pe care i-a întâlnit vorbeau și engleza. Așadar, high five, dragi români! Sunt mândră de noi.

Să revenim însă la reclamele noastre. Deci reclama nu a funcționat pentru că încă nu mă pricep prea bine la chestiile astea. Ori reclama era rea, ori am selecționat un public greșit, cert este că numai 8 persoane au dat clic pe ea, din aproximativ 409 persoane. Totul nu e pierdut, am obținut un Like cu reclama asta.

În orice caz, am înțeles de la alți întreprinzători online că durează o vreme până înveți. Confirm. Și, ca de obicei, nu renunța niciodată. E unul din secretele succesului (cu toate că uneori trebuie să știi când să renunți).

Dezvoltare personală

Mai bine să te simți ridicol pentru ce-ai făcut, decât să regreți că nici măcar n-ai încercat

Poate ai o idee să creezi ceva minunat. Doar gândul la asta îți dă aripi. Dar pentru un motiv sau altul, nu reușești niciodată să te-apuci de proiectul ăsta. N-ai timp, întotdeauna altceva-i mai important, altceva trebuie făcut mai întâi.

Îți sună cunoscut? Dacă da, s-ar putea ca motivul să fie cu totul altul, și anume, teama de reușită.

Asta mi s-a întâmplat mie când am vrut să scriu o carte. Aveam nevoie să scriu cartea asta, aveam nevoie să-mpărtășesc ce-am învățat.

Am trecut prin niște greutăți mari cu câinele nostru Bono. Când l-am luat, nu știam la ce mă-nscriu și nu l-am educat bine de la-nceput. Când avea șase luni, a-nceput să-i fie frică de tot ce mișcă, chiar și la distanță. Până ne-am dat noi seama ce se-ntâmplă, problema s-a înrăutățit așa de mult, încât nici nu puteam să mergem cu el la plimbare. Lătra și se zmucea-n lesă, sărea la noi în brațe să ne dea grămadă – și are 45 de kile.

Dup-aia dă-i chin cu educația. Am citit toate cărțile despre câini care mi-au picat în mână, zeci de cărți. Am luat o grămadă de cursuri online de la cei mai mari educatori canini. Am făcut mii de ședințe de antrenament cu Bono, iar eforturile noastre au primit răsplată. Acum câteva luni ne-au acceptat la o școală de câini, slavă Domnului, și de-atunci progresul a trecut la o viteză superioară.

Lucrurile se petrec din ce în ce mai bine cu Bono, am făcut chiar și câteva plimbări de grup cu mai mulți câini și stăpânii lor. Acum vine după noi de fiecare dată când suspectează că vrem să ieșim din casă, nu cumva să mergem la școala de căței fără el. Mai avem drum de făcut, dar am reușit deja mai mult decât visam.

Toate astea-s bune și frumoase, dar nu-i doresc nimănui să treacă prin ce-am trecut noi. Ar fi putut să fie așa de simplu dac-aș fi știut atunci ce știu acum. Mi-aș fi dorit să existe cartea asta pe care-am scris-o când l-am luat pe Bono.

După cum vezi, aveam o motivație puternică să scriu cartea asta. Cu toate astea, tot îmi găseam scuze să nu scriu. Mă așezam la computer și după două minute, ba mi-era foame, ba mi-era sete, ba îmi aduceam aminte că tre’ să fac nu știu ce hârțogăraie de urgență.

Cred că-ți dai bine seama că-n realitate muream de frică.

Mi-era teamă și c-o s-o scriu și dup-aia o să mă simt ridicolă. Că toată lumea o să râdă de mine și-o să zică, „Da’ cine te crezi tu don’șoară să scrii o carte?” Sau, „Vai, da’ ce rușine! Uitați-vă la cartea asta, parcă zici că-i scrisă de un copil de grădiniță. Ditamai femeia!”

Și-n același timp mi-era teamă că dacă n-o scriu, o să regret că nici măcar n-am încercat. Că-ntr-o zi o să mor, și-n ziua aia o să ma simt ridicol că n-am scris-o, dar o să fie prea târziu.

Având în vedere că indiferent cum, riscam să ma simt ridicolă, mi-am zis, „Nu-i mai bine să mă simt ridicolă pentru ce-am făcut, decât să regret că nici măcar n-am încercat?”

Așadar am luat măsurile necesare. Am decis să scriu timp de cel puțin o oră în fiecare zi, fără excepții. Să notez progresul, să știu câte cuvinte am scris zilnic și cât mai am până termin.

Înainte de fiecare ședință de scris, m-am asigurat că n-am nici o scuză să mă ridic de pe scaun până sună timerul. Adică apa, papa, pipi, caca, nu Facebook, nu cercetări pe Internet, nu notificații pe telefon, nimic în afară de niște dicționare.

Și după fiecare ședință, măsurarea și notatul progresului, o bucățică de ciocolată și dansul succesului. Care la mine e pe cântecul lui Cardi B, I Like It Like That.

După câteva zile de disciplină am început să văd roadele. În primul rând, în fiecare zi, abia așteptam să mă așez la birou să scriu. E minunat să știi că faci pur și simpu ce-ai de făcut, că n-ar trebui să faci nimic altceva în momentul ăla. E o pace interioară și-o bucurie deplină, ca-ntr-o rugăciune de muțumire sau o meditație.

Și-apoi e bucuria progresului. Să vezi liniuța graficului cum urcă și urcă și se apropie din ce-n ce mai mult de punctul culminant.

Și când am terminat, n-a râs nimeni de mine. Ăsta-i motivul pentru care m-am temut atâta?

Mă bucurc c-ai citit până aici 🎉 și-ți mulțumesc mult.

Ai cumva o prietenă (sau un prieten) care vrea să creeze ceva minunat dar n-are niciodată timp? Atunci trimite-i articolul ăsta, s-ar putea s-o ajute.

Iar tu, ce vrei să creezi? Dacă te-mpiedică ceva, ce anume? Spune-mi te rog în comentarii, abia aștept să aflu ce pui la cale.

xoxo,

Alexandra.

Afaceri

Maică, tre’ să-nvățăm marketing

Am publicat săptămâna trecută prima mea carte. Ieeeiiiii pentru mine și pentru toți cățeii care vor duce o viață mai bună pentru că stăpânii lor au citit-o! 🎉

Îți mărturisesc că speram un pic, undeva în sufletul meu, că o să se vândă instantaneu și o să devin bogată. Roșești pentru mine? Și eu. Știu că e naiv, dar mă gândeam, „Dacă mi-aș lua acum un pui de Ciobănesc de Berna, aș fi în al nouălea cer să găsesc o așa carte. Plus de asta, e foarte nișă, apare direct pe prima pagină pe Amazon când cauți Bernese Mountain Dog, deci nici măcar n-am nevoie să-i fac publicitate.”

Așa mă gândeam eu înainte să apăs pe butonul Publică. După care am început să apăs pe butonul Reactualizează. O dată, de două ori, și tot așa, ca un tic.

Greieri.

M-am pus să-i fac reclamă pe Facebook. Îți spun din capul locului că n-am nici o idee ce fac acolo, am citit o carte și nu chiar mi se aplică ce scrie în ea. Dar am încercat oricum.

Câteva like-uri, câteva împărtășiri, câteva click-uri. Zero vânzări.

Am schimbat reclama. Zero vânzări. Am schimbat audiența. Zero vânzări. Am schimbat din nou reclama, din nou audiența. Am schimbat coperta și titlul. Niks.

Ok, trebuie să mai citesc pe subiectul publicitate pe Facebook, se vede bine treaba că nu știu ce fac.

Acum încerc publicitatea standard pe Amazon. N-am făcut nimic personalizat, pentru că nici acolo nu știu ce fac. Deocamdată 0,17% CTR (Click through rate). Adică, din câți au văzut reclama, 0,17% au apăsat pe ea.

Pentru câteva momente voiam să-mi smulg părul din cap, urlând și alergând în cercuri. Oricât ar fi de tentant, însă, partea rațională din mine își dă seama că abia a-nceput călătoria, nu s-a terminat cu publicarea cărții.

Cei care au succes cu produsele lor n-au început cu reclame, ci cu construirea unei baze de fani. Pentru că e mai ușor să convingi pe cineva să cumpere de la tine dacă te cunoaște, te place și are încredere în tine. De ce? Fiindcă-i sigur că oferi un produs de calitate. Vorba aia, te cunoaște, știe din ce ești făcută.

Nu există scurtături, și nici succese instantanee. Doar perseverința și consecvența îți pot aduce succesul, orice-ar însemna succesul pentru tine.

Mulțumesc mult că ai citit articolul meu. Acum, mi-ar plăcea să aflu care-i părerea ta. Creezi un produs, o carte, un curs? L-ai creat deja și îl vinzi? Care-i experiența ta cu marketingul?

Spune-mi mai jos, în comentarii. Chiar și doar câteva cuvinte pot face o mare diferență, nu știi niciodată pe cine ajuți cu contribuția ta.

xoxo

Alexandra