❤️🌍

Alternative la Google, Yahoo, Bing – Nr. 2 din seria „Nimic de ascuns”

Vrei să-ți faci căutările pe Internet liniștită, fără să te simți spionată, urmărită? Citește mai departe.

Cum e vremea mâine? Întreabă-l pe Google. Când e Paștele la anu’? Cum se face cozonacu’? Cum să faci bani cu un blog? Cum să desfunzi chiuveta? Întreabă-l pe Google, sau pe Yahoo, sau pe Bing.

Dar oare chiar vrei să-i întrebi? Știai că-ți stochează căutările la ei în servere (niște computere foarte mari și puternice)? Oamenii-ți zic foarte clar că le stochează. Uită-te și tu ca să vezi cu ochii tăi, de exemplu, politica lu’ Google: https://policies.google.com/privacy?hl=ro

La fel, Yahoo, Bing și multe alte motoare de căutare stochează multe informații despre tine.

Bula filtru

Majoritatea motoarelor de căutare folosesc ce-ai căutat înainte ca să facă un profil despre tine. Ca un fel de dosar despre persoana ta. Dup-aia-ți dau rezultate de căutare personalizate, special pentru tine. Sună frumos. Doar pentru mine? Special? Ooo 🤩

Sună frumos, da-i periculos. De ce? Pentru că mă-ncuie într-o bulă, unde tot ce văd e de-acord mine. Nu mai văd nici un alt punct de vedere. Sunt izolată intelectual. Îmi arată doar lucruri care-mi confirmă prejudiciile. Tot ce văd este un ecooooo ecoooo ecoo al propriilor mele păreri. Și deci sunt ușor de manipulat.

Ce-i de făcut?

Ce faci când nu vrei să-l întrebi pe Google, nici pe Yahoo, nici pe Bing? Întrebi pe altcineva. Există alternative. Uite motoarele de căutare care-mi plac mie: Qwant.comDuckduckgo.com și Peekier.com. Îmi plac pentru că-ți respectă praivasiul, intimitatea, nu-ți stochează căutările și-și fac treaba bine.

Faptul că nu-ți stochează căutările e foarte important. Dacă nu le stochează, nu pot să le vândă. Dacă nu le stochează, pirații Internetului n-au ce fura. Și deci căutările tale sunt făcute mai în siguranță.

Qwant

Părerea mea despre Qwant

Qwant este un motor de căutare meid in Franța. Îmi place că zice: „Qwant găsește tot, în afară de cine ești tu”. E foarte cuul, îți arată de-o dată și imagini, și saituri, și știri. Poți s-alegi mai departe ce fel de rezultate vrei, cu butoanele din bara din stânga. Imagini, videouri, articole, produse…

exemplu de cautare pe Qwant

Cum face Qwant bani?

Sursa sa principală de bani este publicitatea pe pagina de rezultate de căutare. Qwant nu te urmărește, deci reclamele pe care le vezi sunt strict legate de căutarea în curs.

DuckDuckGo

Părerea mea despre DuckDuckGo

DuckDuckGo e foarte bun, seamănă tare cu Google ca aspect. Poți s-alegi în ce categorie vrei să faci căutarea (web, imagini, videoclipuri, semnificații, definiții, produse) și e foarte rapid.

Cum face DuckDuckGo bani?

-1- Din publicitate. Când cauți ceva, îți arată reclame direct legate de căutarea ta. Să zicem că vrei un aparat nou de fotografiat și scrii „Canon” în motorul de căutare. Unele dintre rezultate vor fi reclame, și sunt marcate ca atare.

-2- Din linkuri afiliate

Unele saituri au un program de recompense pentru cei care le trimit clienți. Amazon, de exemplu. Oricine poate să se-nscrie în programele de recompense. Ăsta-i unul dintre modurile-n care mulți blogheri fac un pic de bani. Când te-nscrii la un program de recompense, primești niște linkuri speciale. Pui linkurile pe blogul tău și explici de ce recomanzi cititoarelor tale să cumpere cutare lucru. Dacă cineva apasă pe linkul ăla și cumpără, atunci tu primești un mic comision.

În același fel, DuckDuckGo este înscris la mai multe programe de recompense. Deci dacă cumperi ceva după ce-ai apăsat pe unele linkuri, DuckDuckGo o să primească un comision.

Peekier

Părerea mea despre Peekier

Peekier e special. Îți arată o avantpremieră a saiturilor din rezultatele de căutare. Dac-apeși pe un rezultat, îți mărește avanpremiera. În felu’ ăsta poți să decizi dacă chiar vrei să te duci pe saitul ăla sau nu. Chestia asta e foarte utilă când ai Internet puțin, sau când Internetu’ tău e foarte lent. Pentru c-așa consumi mai puțin Internet. Uite un exemplu de căutare, am căutat termenul „portocală”.

Cum face Peekier bani?

Nu știu încă. I-am trimis chiar acum un e-mail și-o să adaug informația de-ndată ce-o primesc.

 

Ta daaaa! Acum, ca de-obicei, sunt curioasă să primesc vești de la tine? Care-i motorul tău de căutare favorit, și de ce? Îndrăznește, îndrăznește, sunt foarte bucuroasă să-ți citesc comentariul. Scrie-mi aici mai jos!

 

Ți-a plăcut articolu’ ăsta? Mie da. Dacă ți-a plăcut și ție, trimite-l la toată lumea.

Ai o prietenă care n-are nimic de ascuns, și nu-i pasă dacă cineva vede ce face ea pe Internet? Trimite-i articolul următor, o să-i placă la nebuneală: Nimic de ascuns

 

De asemenea, înscrie-te pe lista mea de e-mailuri, ca să știi mereu când am publicat un articol nou. Și nu doar atât, dar despre unele chestii nu vorbesc decât prin e-mail 😉

 

❤️🌍

Nimic de ascuns – Nr. 1 din seria „Nimic de ascuns”

De când cu scandalu’ de la Facebook și Cambridge Analytica, n-am mai văzut niciodată Internetu-n același fel. Scandalu’ ăla mi-a deschis ochii. Dacă nu știi despre ce scandal vorbesc, uite aici un articol pe Știrile TVR: vezi articolul.

M-am măritat, m-am divorțat, am un iubit, n-am iubit, am copii, n-am copii, am fost la cutare școală, am lucrat în cutare loc, sunt tânără, sunt bătrână, fac sportu’ cutare, cutărica-i mama, cutărică-i bărbate-miu, ăștia-s prieteni apropiați, ăstea-s doar cunoștințe.

A-nceput să ți se ridice păru’ pe spinare? Toate astea, Facebook le are-n computerele lui, despre toată lumea care are Facebook. Sute și sute de milioane de oameni.

Chiar și cine n-are Facebook e urmărit de Facebook. Cum? Simplu, îți explic.

Să zicem că ai un sait pe Internet și vinzi ceva pe saitu’ ăla. Felicitări pentru toate ocaziile, de exemplu. Ca să vinzi mai cu spor, e interesant să știi cât mai multe despre cei cărora le vinzi felicitările. Și Facebook a făcut un instrument pe care-l cheamă pixelu’ Facebook. Îl instalezi frumos pe saitu’ tău și din momentu’ ăla, Facebook urmărește pe toată lumea care vine la tine pe sait. Pe ce-a făcut clic, ce pagini de pe saitu’ tău a văzut, și-așa mai departe.

Ca tine, mai au și alții sait. Și-și pun și ei pixelu’ lu’ Facebook pe saitu’ lor. Deci Facebook urmărește o persoană pe toate saiturile pe care se duce, unde e pixelu’.

Imaginează-ți că Madam Osavemuncopil a apăsat pe-o felicitare, pe care scrie O să fii bunică!.

Facebook îți zice: „Vezi că persoana asta a apăsat pe felicitarea O să fii bunică! Are-ntre 30 și 35 de ani, e femeie, e măritată, îi place Neveste Disperate, câștigă 30 de mii de euro pe an, e vegetariană, reciclează plasticu’ și-are un cățel. „.

Pe urmă tu poți să-i trimiți reclame pentru felicitările tale din hârtie Kraft, cu un desen care arată o familie tânără cu un câine, în fața unei case-n suburbie, cu gărduleț alb ca-n serial: „20 de invitații eco-responsabile pentru Botez. Cumpără-le acum la jumătate de preț”.

Și-o să vadă reclamele alea peste tot pe unde-i publicitate pe Internet. Nu pare-așa de grav. E doar un sait care vinde felicitări pentru toate ocaziile.

Da, tu ai doar câteva informații despre câteva persoane pe saitu’ tău. Dar în momentu’ de față, majoritatea saiturilor și-au pus pixelu’ Facebook. Și Facebook are stocată toooooată informația asta, de la tooooate saiturile.

E stocată la ei, n-au păzit-o bine, și-a fost furată pentru manipularea populației. Și mai mulți președinți au folosit-o ca să influențeze alegerile și să le câștige.

La fel ca Facebook, mai sunt și alți giganți ai Internetului, ca Google, Yahoo, Amazon, Apple, Microsoft. Toți stochează tone de informații despre noi.

Înainte de scandalul ăla, ziceam mereu: „Ce-mi pasă mie, n-am nimica de ascuns!”. Acum, orice firmă care stochează așa de multe informații, despre așa de multă lume, a devenit suspectă pentru mine.

Îmi place să cred c-atunci când iau o decizie, am decis cu capu’ meu. Că nu-i doar fructul unei manipulări de masă. Și-apoi, poți să-ți închipui ce-ar însemna toate informațiile astea în mâna cui nu trebuie? Eu nu vreau să-mi închipui.

„Bine, bine, da, mi s-a făcut păru’ măciucă pe spinare. Și-acuma ce să fac?”, poate mă-ntrebi. No problemo, am și răspunsuri. Lumea nu s-a sfârșit. Există Internet și dincolo de Google, Facebook și ăștilalți.

E de-ajuns să cauți „alternative la Google”, sau „alternative la Messenger”. Ai să găsești o grămadă de alte motoare de căutare. Printre care Qwant.com și Duckduckgo.com.

Iar în loc de Messengeru’ de la Facebook, poți să folosești un chat securizat și criptat. De exemplu Signal.org sau Telegram.org.

Încă un lucru important pe care poți să-l faci ca să navighezi Internetul în mod mai privat. Folosește ferestrele private din navigatorul tău. În mod normal, toate navigatoarele îți propun opțiunea asta. Și-atunci pixelu’ lu’ Facebook o să aibă mai puțină putere.

Acum, aș vrea să aflu: i-ai zice unui necunoscut de pe stradă data ta de naștere, unde-ai fost la școală, unde lucrezi, numele tuturor prietenilor tăi, câți bani câștigi, cu cine-ai să votezi și toate întrebările pe care ți le pui, inclusiv „remedii pentru dureri menstruale” și „comparație prețuri prezervative”? Lasă-mi răspunsul tău în comentarii, aici mai jos.

Ți-a plăcut articolu’ ăsta? Arată-l atunci și prietenelor tale. Poate-ar vrea și ele să știe ce se-ntâmplă când te duci pe un sait și ce-i aia pixelu’ lu’ Facebook.

 

Bonus: Cum m-am simțit când mi-am dat seama ce știu Google și Facebook despre mine

 

xoxo,

Alexandra.

P.S.: Dacă vrei să citești cu ochii tăi cum explică Facebook pixelu’, uită-te aici https://ro-ro.facebook.com/business/help/742478679120153?helpref=faq_content

P.P.S.: Nu uita să te-nscrii pe lista mea de e-mailuri. O să fii la curent noile mele articole și alte chestii despre care nu vorbesc aici pe blog.

amprenta apa litri de apa pentru 1kg de alimente
❤️🌍

Ce-i aia amprentă „apă”

Azi am primit o carte nouă: „Menajează capra, mănâcă varza. Descoperă cum alimentația vegetală poate să-ți transforme sănătatea”. E scrisă de două nutriționiste canadiene, Hélène Baribeau și Marjolaine Mercier (titlu original „Ménager la chèvre, manger le chou. Découvrez comment l’alimentation végétale peut transformer votre santé).

Imediat răsfoit-o cu mare entuziasm. Dar înainte, am mirosit-o. Îmi place-așa de tare cum miros cărțile adevărate, din hârtie! Așaaa, și deci răsfoind-o am dat peste-un tablou cu amprenta „apă” medie pentru diverse alimente. Mai auzisem eu înainte de chestia asta. Dar acuma chiar m-am uitat mai cu atenție.

amprenta apa litri de apa pentru 1kg de alimente

Ți-l arăt pentru că sunt fanatică de ciocolată și ciocolata pare-se că-i printre ăi din cei mai răi. Adică ne trebuie 17 196 litri de apă pentru un chil de ciocolată! Sunt pluf plaf plof 😱 Adică, ziceam la cine voia să m-audă, cât îi de scump să produci un chil de carne. Și-ntre timp un chil de ciocolată costă și mai mult.

Vreau să zic, în magazin când mă duc eu să cumpăr ciocolată (cacao de fapt, nu chiar cumpăr ciocolată), nu-mi pare că-i exorbitant de scumpă. Nu-nțeleg cum ceva care-i așa de consumator de apă, ajunge la un preț acceptabil în magazin.

Așa că m-am dus pe site-ul waterfootprint.org, de unde-au luat și autoarele graficul ăsta și l-au pus în cartea lor. Pe care eu l-am luat și eu și l-am tradus pentru tine. M-am dus acolo să aflu ce-i cu amprenta asta de apă. Și iată ce-am aflat.

E vorba de apa potabilă consumată și/sau poluată de la începutul până la sfârșitul producției unui produs. Nu doar alimente, dar orice, chiar și ginșii tăi.

Dar, să luăm, de exemplu, cum se calculează amprenta apă pentru carnea de vacă. Producătorul de carne începe cu un vițel. Care-ajunge la maturitate-n trei ani. Care-o să mănânce în jur de 8 500 de chile de porumb, grâu și alte cereale. Pe care tre să le cultive. Așadar adăugăm apa de care-i nevoie pentru cultivarea celor 8 500 de chile de plante. Și anume 3 milioane de litri de apă. Pe urmă, animalul lui bea și el apă de-a lungul scurtei sale vieți. O adăugăm și pe-aia: 24 000 de litri de apă. Plus 7 000 de litri de apă consumată indirect de ferma productorului, de transport și de măcelărie. De unde reise că pentru 200 de chile de carne fără os, e nevoie de 3,1 milioane de litri de apă. Care-nseamnă mai mult de 5 000 de litri de apă pentru un stec de carne.

Și deci iată cum calculăm amprenta asta de apă. Problema apare-n momentul în care noi, ăștia care ne găsim prin țări privilegiate, nu știm ce-i amprenta asta. De exemplu, ciocolata nu se produce pe-aici. Ci prin țări neprivilegiate. Unde nu-i nimeni să pună piciorul jos și să zică: „Stați măi, da’ voi nu vedeți c-am secat lacul ăsta și râurile-alea făcând ciocolată! Și erau pești și păsări și tot felul de viață în ele! Stați!”.

Ei bine, când zic că nu-i nimeni care să pună piciorul jos, de fapt nu-i chiar așa. Au început încet încet diverse organizații să conștientizeze populațiile. Și-aici, la noi, ăștia mai privilegiați, și-acolo, la ăștia mai neprivilegiați. Au creat ștampile de „comerț echitabil” (fairtrade) pentru produsele create cu cap și cu inimă. Produse făcute cu atenție la apă, la carbon și cu salarii umane.

Așadar, pot să mănânc în continuare cacao. Dar ca să protejez și eu un pic mediul înconjurător, o s-o mănânc mai răruț. Și uitându-mă bine ha, să văd „comerț echitabil” (fairtrade) pe etichetă. La fel, nucile, consumă și ele mult la producție. Deci aici, am să favorizez o producție locală și moderată. Care are un nuc, norocul ei 😉.

 

Dacă ți-a plăcut articolul ăsta, împarte-l cu prietenele tale. Poate vor să știe și ele despre amprenta „apă” 😊

Acum, am o-ntrebare pentru tine? Ce părere ai despre amprenta apă, crezi că este util să știm câtă apă se consumă ca să producem un aliment sau alt produs?

 

 

xoxo,

Alexandra.

P.S.: Și nu uita să te-nscrii pe lista mea de e-mail, ca să știi imediat când am publicat un articol. Sau un video. Sau am ceva secret de zis.

 

Referință:
Ce este amprenta apă ->  http://waterfootprint.org/en/water-footprint/what-is-water-footprint/