Dezvoltare personală

De ce atât de multă rezistență

De mulți ani de zile fac Yoga acasă. Mă duc frumos pe Internet și scriu acolo: „10 minute de Yoga de dimineață”, sau „30 de minute de Yoga pentru spate”. Înțelegi tu, în funcție de ce chef și ce timp am la dispoziție. După care dau acolo din craci, după instrucții. Și-mi place la nebuneală, pentru că face crac, crac și-mi întinde toți mușchii și toate încheieturile. Este ca un fel de automasaj.

Acum câteva luni, am citit „Universul Te Sprijinește: Transformă Frica în Credință” de Gabrielle Bernstein (titlu original „The Universe Has Your back: Transform Fear into Faith”). Sunt fan al lui Gabrielle, este o femeie care a inspirat sute de mii de oameni să-și aducă aminte de Creatorul nostru. Este considerată de mulți ca o mare preoteasă. În cartea ei, vorbește des despre Kundalini Yoga. Deci când am auzit asta, am vrut și eu să fac Kundalini Yoga.

În apropriere de unde locuiam înainte era un studio de Yoga. Când am trecut într-o zi pe lângă el, m-am oprit să ma uit în vitrină, să văd ce cursuri au. Când am văzut eu cât costă o oră de curs, am rămas mască. I-am zis lui Fabien: „Cââât? Dar cine-și permite să plătească atâția bani pentru o oră de Yoga? O mai Gad, las că fac Yoga de pe Internet, gratis”.

Și-n același timp, îmi doream să mă duc la un curs adevărat, cu oameni în carne și oase. Kundalini Yoga este un Yoga din ăla cu cântat și cu mantras și chestii. Și arăți mult mai puțin nebună dacă faci asta-ntr-un grup, decât singură. Ok, lăsând gluma la o parte, este o energie diferită atunci când faci Yoga într-un grup. În ce mă privește, toate cântecele alea sunte dedicate Duhului Sfânt. Fiecare-L numește cum crede, Universul, Creatorul, Spiritul, Eywa, Energia care ne-nconjoară, etc. Cu toții-ncercăm să-L auzim. Iar Kundalini Yoga este una din modalități.

Acum câteva luni, dorința mi-a fost împlinită. Am găsit un anunț agățat în ștergătorul de la mașină: „Zi uși deschise curs de Kundalini Yoga”. Zi uși deschise? Asta-nseamnă o oră de curs gratuită de Kundalini Yoga! Iei iei iei iei! Super super super! În sfârșit o să pot să vad și eu ce-nseamnă un curs de Yoga în piele și oase! M-am dus la cursul de încercare și mi-a plăcut foarte tare. În plus, tarifele erau foarte bune. Nu-mi venea să cred. Ce fericire! De-atunci m-am dus la Yoga în fiecare săptămână.

L-am cerut cursul ăsta de Yoga. Mi l-am dorit foarte tare. Și l-am primit. Am o profă foarte super, cu zeci de ani de experiență și îmi place la curs. Și cu toate astea, de fiecare dată când vine ziua cu cursul, Fabien tre să mă-mpingă de la spate să mă duc. Găsesc tot felul de scuze. Și sunt extrem de creativă. Dar totuși, de fiecare dată mă duc. Și-s așa de bucuroasă că m-am dus. Iar când mă-ntorc sunt relaxată și nu pot să-nțeleg de ce nu voiam să mă duc. Toate scuzele din dimineața aia mi se par atât de ridicole. De ce atâta rezistență? Deocamdată rămâne o enigmă pentru mine. Mă-ntreb ce scuze o să găsesc pentru data viitoare 😛

Iar tu, ai vreo activitate plăcută sau utilă la care-i opui rezistență? Și cum faci să treci peste rezistența asta? Sunt chiar curioasă să aflu, cine știe, poate o să ma ajuți chiar să rezolv enigma mea. Răspunde-mi aici mai jos, în comentarii. Aaa, și nu uita să te-nscrii pe lista mea de e-mailuri, ca să fii mereu la curent de cele mai noi articole și alte noutăți pe care nu le pun pe blog.

 

xoxo,

Alexandra.

 

4 gânduri despre „De ce atât de multă rezistență”

  1. Raspunsul dupa parerea mea este lenea. Ne este tare greu sa ne ponim sa facem un lucru. Primul pas e mereu cel mai greu. De ce? Poate cel mai simplu raspuns e ca asta ne e natura umana din ziua de azi. Pe vremuri oamenii erau ocupati doar cu a obtine mancare pe ziua respectiva si a se feri de frig si pradatori. Lista scurta. In ziua de azi facem atat de multe lucruri ca am intrat pe sistem automat de facut mii de rahaturi si nu stim cum sa ne scoatem din priza sa ne dam voie sa ne relaxam cu adevarat. Mintea noastra e plina cu ganduri si griji si liste de lucruri pe care trebuie sa le facem si planuri cum sa le facem etc. Si logic ca nu mai avem loc si timp sa facem si lucrurile placute. Ca suntem epuizati de tampenii. Si ne e lene sa facem lucru ala placut ca ala e singurul din viata noastra care nu ne va judeca. Restul trebuie…

    Apreciază

    1. Într-adevăr, încă mai am de lucrat la a-mi da voie să fac lucruri plăcute. Pentru că da, lista aia cu tot ce mai trebuie făcut e încă lungă. În cazul ăsta, poate cel mai simplu ar fi să-l pun pur și simplu pe lista cu lucruri de făcut 😀

      Apreciază

  2. Tori ne confruntam cu problema asta. Stiintific sa demonstrat ca ziua nu mai are 24de ore ci 16. Asta ar fi un motiv sa te simti prea obosit ca sa gasesti energie sa mai faci altceva extra. Pe de Alta parte societatea e facuta sa te tina ocupat pana la epuizare. Este in subiect inepuizabil desperate care am citit foarte mult.

    Apreciază

    1. Da, confirm. Ziua pare mereu mult prea scurtă pentru tot ceea ce vrem să facem. Ne trebuie multă compasiune pentru noi înșine, ca să putem să apreciem și puținul pe care-l facem. Și să ne bucurăm că l-am făcut, chiar dacă poate nu l-am făcut bine. Cel puțin e făcut.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s