Trei pagini
Dezvoltare personală

Cel mai bun psiholog e (aproape) gratis

Ei bine da, cel mai bun psiholog nu-ți cere bani. Nu-ți cere să te deplasezi la cabinetul său. Nu-ți cere nici măcar să te dai jos din pat dacă nu vrei. Îți oferă un cadru de intimitate totală. Poți să ai încredere completă în el. Și poți să știi că niciodată n-o să divulge secretele pe care i le spui. Tot ce îți cere este o jumătate de oră pe zi, în fiecare zi, și sinceritate totală și profundă.

Am aflat asta citind cartea lui Julia Cameron „Cum să eliberezi artistul din tine. Calea artistului către o creativitate superioară”. În engleză îi zice „The Artist’s Way: A Spiritual Path to Higher Creativity”, dacă cumva vrei să citești originalul.

Înainte să-ți povestesc despre psihologul meu, însă, cine e Julia Cameron? E o mare artistă și profesoară de creativitate. Poate că dacă n-ai auzit de ea, ai auzit de fostul ei soț, regizorul Martin Scorseze. Femeia asta a deblocat creativitatea atâtor oameni, încât poate ar trebui să i se ridice o statuie.

Bine, bine, dar ce legătură are deblocarea creativității cu psihologul meu cel (aproape) gratuit? Îți explic. De fapt, cartea asta are exerciții pentru deblocarea creativității. Iar primul și cel mai important exercițiu dintre toate a devenit psihologul meu. Se numește CELE TREI PAGINI DE DIMINEAȚĂ.

În fiecare dimineață, te-ai trezit, ai făcut ochi, iei trei pagini de A4 și te pui să le umpli cu 750 de cuvinte, scrise de mână. Cel mai important lucru de știut e că paginile aste nu-s făcute să fie citite. Nici măcar de tine. Ai voie să le citești, dacă le păstrezi. Dar numai după zece săptămâni. Dacă vrei să le păstrezi, ascunde-le. Dacă crezi că cineva ar putea să le găsească, distruge-le. Eu personal le tai în bucățele și le arunc în coșul de hârtii, imediat ce am terminat de scris.

Ce scrii pe paginile astea? Orice-ți trece prin cap. Mai ales tot ce-ți trece prin cap. Tot. Nu lași nimic. Nimic nu e prea stupid, prea cârcotaș, prea neinteresant pentru cele trei pagini de dimineață. Nu e nevoie să fii atentă la punctuație, nici la ortografie. Nu-ți pasă dacă ce scrii n-are nici cap, nici coadă. E ok să sari de la o idee la alta fără nici o legătură. Aici ai voie să bârfești, să te plângi, să bați cu picioarele pe jos ca un copil de trei ani. Ai voie să scrii ORI-CE VREI. Madam Criticul Interior să știe că poate să se relaxeze, că nu e nimic de criticat, nimic de cenzurat.

Un exemplu ar putea fi: „M-am trezit, dar parc-aș mai dormi. Nu știu ce-o să fac de mâncare azi la prânz, parc-aș mânca o salată de roșii. Oare ce-o fi în ofertă la magazin azi? Nu-mi vine să cred ce tupeu pe Cutărica. Cum își permite să-mi spună că nu-mi stă bine cu părul verde? Poate c-ar fi mai bine să ne vedem mai răruț, că-i mai drăguț. Sau poate totuși are dreptate? Oare nu-mi stă bine cu părul verde? Poate c-ar trebui să-mi cumpăr o oglindă, să mă văd și eu. Hei, dar oare vecina lui Cutărescu s-a dus să-i dea de mâncare la pisică? Să nu uit să trimit documentele astea prin poștă.”. Și tot așa, timp de trei pagini. Fluxul conștiinței.

Nu depăși trei pagini, nu scrie nici mai puțin de 750 de cuvinte. Tentația e mare să te opreși cam la jumătatee. Dar abia acolo începi să intri-n profunzime. Abia atunci începi să faci curățenie prin toate colțurile minții tale. Că de fapt ăsta este scopul exercițiului. Să-ți faci curățenie în cap, ca să poată să fie limpede.

Scrie-le de mână, pentru că așa încetinești gândurile și poți să fii atentă, prezentă. Dacă le scrii pe computer, este mult prea rapid și nu ai să ajungi suficient de profund, în colțurile cele mai ascunse.

Scrie-le dimineață, nu mai târziu. Ca să poți să beneficiezi de limpezimea creierului în restul zilei.

Nu este un carnet de vise, dacă vrei un carnet de vise, fă-ți unul separat. Nu este nici un jurnal, pentru că un jurnal vrei să-l păstrezi ca referință, să-l recitești. Într-un jurnal, Madam Criticul Interior cenzurează tot ce depășește linia. Cele trei pagini sunt făcute doar ca să-ți faci curățenie în cap, nu ca să le ai ca referință, nu ca cineva să le citească.

Azi e ziua 15 de paginile de dimineață pentru mine. Și funcționează foarte terapeutic. Când scriu, eu personal mă adresez Duhului Sfânt. Dar nu e necesar ca să funcționeze. Pentru mine însă, îmi dă un plus de serenitate. Mai ales că-mi amintesc un citat din Cursul de Miracole care mi-a plăcut foarte mult, pentru că mă invită să nu-I ascund Duhului Sfânt nici o greșeală. Pentru că astfel, El poate să o repare:

„Ce este atunci păcatul? Ce poate să fie decât o greșeală pe care vrei s-o ții ascunsă; un strigăt de ajutor pe care-l păstrezi neauzit și deci fără răspuns” (T-19.III.4, Curs de Miracole)

Când termin de scris, de fiecare dată primesc un fel de răspuns, un fel de inspirație. Mă simt limpede, ușoară și plină de entuziasm. Înaintea mea o zi nouă, pe care pot s-o trăiesc intenționat. O zi în care îmi e mai ușor să răspund, în loc să reacționez. În care pot să construiesc, în loc să mă-nvârt în loc, agitându-mă. Și mă simt bine să știu că mâine dimineață pot din nou să mă descarc la psihologul meu, de am nevoie.

De-asta le-am numit psihologul meu. Aproape gratuit, pentru că mă costă hârtia și pixul 😛

 

Sper că ți-a plăcut articolul. Și dacă da, arată-l prietenelor tale.

Acum, am o provocare pentru tine. Pentru următoarele 12 săptămâni, te provoc să scrii cele trei pagini de dimineață. Provocare acceptată? Spune-mi în comentarii, aici mai jos.

 

xoxo,

Alexandra.

8 gânduri despre „Cel mai bun psiholog e (aproape) gratis”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s